Gânduri... + „No title”

   Acum încerc să-mi găsesc inspirația interioară. Cascada de inspirație ce o aveam în ianuarie când trebuia să învăț, acum e doar o bălticică mică! Dar într-un moment de liniște absolută am început să scriu ceva, ce încă nu are titlu, ceva ce sper să iasă bine!

   „Apa curgea în oceane nevăzute pe biroul meu. Era vechi, dintr-o păcăleală ce semăna a lemn, și se scălda în cascada de sânge, entuziasmat. Ochii-mi curgeau, continuând să privească atent  sfârșitul. Pentru o secundă, părea un moment ca oricare altul, dar simțeam din ce în ce mai puternic cum trec prin mine mii și mii de senzații: recuperam oare timpul pierdut!? Dar doare, mă doboară încet, încet...

    Tocmai terminasem de scris jurnalul vieții mele, când foile au început să se umezească fără motiv. Instinctiv am dus mâna la ochi, dar sângele s-a împrăștiat repede, ajungând pe haine, pe pantaloni, curgea pe brațul meu, scurgându-se pe podea. Alte picături mi-au mânjit fața, iar altele îmi înecau auzul.” 

      

     Uneori chiar mă întreb dacă ar trebui să scriu povești de groază... Nu știu. Oricum nu vreau să fie foarte „plină de sânge”, dar probabil că așa va sfârși, chiar dacă eu sunt un puke rainbow în majoritatea zilelor. Chiar zilele trecute mă gândeam dacă ar trebui să încep să văd și partea plină a paharului din lumea asta. Când scriu ceva, nu știu dacă ați observat din ce ați citit, dar critic până la saturație. Nu jignesc pe nimeni, dacă chiar vreau să zic ceva, zic și dorm bine noaptea. „No title” de față n-ar trebui să critice pe nimeni, nu are acest scop, așa că aștept să văd pe ce culmi extraordinare mă poartă imaginația! 

     Dragii mei, puținii mei cititori anonimi, vă doresc o zi(seară, dimineață) extraodinară! 

P.S: Pentru că nu mă pot opri din a scrie... Colecția mea de gume de șters, pe care o ador! ADOR gumele de șters.