Cum
am devenit noi, oameni simpli, consumatori de oxigen.
La meci.
La seriale.
Cu prietenii.
Singuri.
De floarea-soarelui.
De bostan.
La pungă.
Vărsate.
Sărate.
Nesărate.
Kilograme.
Tone.
Pierdem timpul pentru că
putem, pentru că patul e din ce în ce mai moale, pentru că televizorul e de
genul feminin și masculin în același timp și ne place cum e chel doar pe
jumătate!
Semințele s-au schimbat
după placul nostru, dar nu în totalitate! Am auzit că tot mai mulți se plâng de
greutatea spartului de semințe, așa că le-a venit idea briliantă: semințele
sunt direct mestecate, iar cojile puse într-o punguță separată, asta în cazul în
care simțim o plăcere nebună lăsând sub
băncile din parc mizerie!
În prima săptămână și
WC-ul gângurea ceva despre reclama revoluționară! Pe toți îi păliseră febra
cumpărăturilor, iar rafturile erau goale de mult! Dar ce noroc pe ei,
următoarea săptămână era și Europa League! Unii, pregătindu-se din timp au luat
mai multe pachete și au început să vândă pe sub mână, triplu la preț,
semințele!
Ziua cea mare: stăteau
toți moț pe canapea: unii cu „pretenu`” de
la parter, alții cu soția microbistă. Cei din urmă sunt cei mai fericiți,
reușesc astfel să petreacă timp de calitate cu familia. V-am zis de copiii? Oh,
ei sunt la bunici.
După
meci și-au dat seama că nu mai aveau bani nici de apă, și ce bun ar fi fost un
pahar cu apă, acum de când gura li se preschimbase în salină: unii deștepți, au
băgat bilete la intrare și mai vedeai pe la știri cum omușorii tremură printre
măsele!
„Dacă
ar fi semințele mai sănătoase...” Spuneau unii. Le rămâneau coji între dinți și
îi durea sufletul și mintea. Au inventat scobitoarea și și-au scos din dinți.
Au căutat aur și i-au pus la loc. Totul era de fațadă și totul era scump.
Nici
hainele nu-i mai încăpeau, iar hidrocefalia la inculți are efect invers: capul
li se face din ce în ce mai mic, cu pași mărunți se micșorează, puf puf, și s-a dus!
Am
uitat să vă spun: meciul se terminase, și de data asta au rămas singuri, pentru
că teleshopping-ul nu e amuzant când nu ai minute pe fix.
V-au
mințit de n ori! Cuvântul „redus”
este un motiv pentru care vă petreceți viața la magazin și după aceea pe
canapea.
Ne-au
redus totul: viața, cultura, speranța! Războiul e undeva departe în trecut, dar
vine.
Când
bacul va fi o amintire și când cărțile se vor usca, cineva se va ridica. Când
emisiunile TV vor injecta în noi dependență, iar când botoxatele vor conduce
planeta, cineva va spune NU! Cineva. Oricine. Pot fi eu... sau tu. Sau vecina
de la trei.
Iar
istoria se va repeta.
Dacă
va fi o armată, eu voi fi unul dintre soldați. Dacă va fi o armată, eu voi
lupta. Voi lupta cu cuvinte, cu fapte, cu amintiri, voi lupta cu cunoștințe,
împotriva lor, „lor” cei care ne-au luat demnitatea și ne-au călcat-o în picioare.
Și va curge sânge, vă promit. Unii vor muri: poate chiar eu, poate chiar tu.
Alții vor continua să lupte. Și va curge sânge-n mii de rânduri. Se va muri cu
demnitate, pentru că eu, pentru că ei, pentru că noi, am zis ceva, am ajuns la
butonul de volum și l-am apăsat cu indignare, am ajuns sus și, pentru prima
dată, nimeni nu ne va mai trage în jos.
Început.
Comentarii
Trimiteți un comentariu