Iubirea. Nu am definit niciodată iubirea, am simțit-o în
diferite feluri pentru diferite
persoane. Am învățat că lucrurile frumoase trebuie simțite și păstrate
„proaspete”, am fost și sunt cuprinsă de iubire, iar asta este... liniștitor.
Întotdeauna
am apreciat simplitatea, mai ales într-o relație.
Urăsc
cuplurile tinere ce împânzesc școlile și liceele, care mânjesc definiția
iubirii. Își declară dragostea veșnică pe facebook, la telefon, dar unde este
dorința de a cunoaște acea persoană prin reacții?! De unde știu cum
reacționează cealaltă persoană din fața calculatorului? Frica de respingere îmi
dă amețeli, transpir des și mult, inima îmi bate puternic și zgomotos, aud
parcă cum pulsează sângele și cum îl scoate prin pori, știați asta despre mine?
NU. Nu pot ierta ceva ce nu cunosc, nu?!
Poate te bâlbâi, poate greșești, dar se iartă, se uită mai repede decât un vreau „săți” spun ceva! Dacă ai emoții,
arătă-i emoția, doar nu ești din piatră! O placi? Spune-i, nu multe își calcă
pe orgoliu ca să facă ele primul pas!
La
începutul oricărei relații există dorință, curiozitate. Nu interesează pe
nimeni că tu ești cu X, iar lui X îi spui Iubire. Nu mai vreau să văd pe
coridoare tineri ce se sărută cu atâta pasiune prostească. Luați-vă, nu știu, ceasul
la voi și măcar faceți un lucru folositor: cam cât de albe sunt buzele voastre
după x timp de sărutat!
Nu mai
vreau să văd pe facebook „într-o relație”, „facem prăjituri”, „ne iubim”! Nu ne
pasă!!! Adevărul este că suntem curioși cât vă ține, nu ce faceți în timpul
ăsta! Este treaba voastră, păstrați-o pentru voi că începe să miroasă.
Sunteți
tineri. Suntem tineri! Unde e romantismul? Unde e Jane Austen? Băieți, citiți
lucrurile la care noi visăm!
Relațiile
sunt mult prea scurte, mult prea concentrate.
Am auzit
multe prietene: ies cu iubiții lor la cafenenele, tot felul. De ce toți băieții
consideră romantic o plimbare până la cafenea și înapoi!? De ce aveți nevoie de
bani ca să ne faceți să ne îndrăgostim de voi? Unde este spontaneitatea!? Intrați
într-un magazin, probați un raft întreg cu haine, chinuiți vânzătoarea și
după plecați fără să vă pese! Plimbați-vă în aer liber, cunoașteți-vă limitele!
Care sunt limitele voastre? Singura limită e: nu umbla în galerie, că am poze
dubioase! Nu dragii mei, cerul este limita! V-ați întrebat dacă „cerurile”
voastre sunt la fel? Nu. De ce? De ce banii aduc fericirea? Vreau să am parte
de distracție pe gratis, n-am nevoie de frișcă în cafea și șervețel sub cană!
Am nevoie de aer curat și de intimitate și de tine.
De ce
încercați să demonstrați ceva prin relațiile voastre? De ce am impresia că mai
mult vă lăudați decât vă iubiți? Nu e frumos să treci pe lângă o persoană pe
care „ai iubit-o” fără să o privești! Cum puteți iubi o săptămână? Cum? Nu-mi
spuneți de o lună a durat, că dau în
voi! Ce e asta!?
Am ajuns
să ne mulțumim cu cereri de prietenie pe facebook! Cu o amărâtă de cerere ce nu
demonstrează nimic. Nimic. Ce declarație e aia când nu înțelegi dacă e punct
sau virgulă? Schimbați-vă atitudinea. Mai multă emoție, dorință! Mai mult
curaj.
Ce ar fi
să vă sărutați mai târziu și să vorbiți mai devreme? De ce să nu începeți o
„relație” vorbind? Cunoașteți-vă! Aflați-vă hobby-urile, poveștile din
copilărie...
Trăim cu
atâta intensitate frica de respingere. De ce? De ce trebuie să sufăr? De ce să
judeci o declarație făcută din suflet? Cine ar face asta?! „Te plac! ” Câte nu
ar vrea să audă asta de la un băiat!
„Vorbesc
cu el, râd cu el, de ce nu e îndeajuns? De ce nu spune nimic ce... Poate pentru
că nu mă place!” Nu fetelor, nu este așa! Râde cu voi, vorbește, tocmai pentru
că îi place: că nu spune asta, e altceva! Treceți peste ,chiar dacă vi se pare
cel mai prost sfat din lume, nu vă mai imaginați cum ar fi dacă! Așteptați și dacă nu face pasul
luați-vă la revedere, pentru că nu îl va face niciodată. Depinde de ce fel de fete sunteți, depinde cine face primul pas, depinde din păcate...
Comentarii
Trimiteți un comentariu