De unde știm când iubim sau nu? De unde știm dacă
este iubire și nu ură? De unde știm că suntem atrași de „conținut” și nu de
„ambalaj”? De unde știm când nu e vorba de vârstă, ci de momentul în sine? Nu știm.
Ne e frică să ne răspundem la
aceste întrebări, pentru că odată ce le găsim răspunsul, trebuie să le facem
față: poate vom fi dezamăgiți, confuzi, poate mai îndrăgostiți, mai
nerăbdători, poate vom deveni din nou ceea ce am mai fost.
Nu știi de ce îți faci asta, de
ce încerci să găsești răspunsuri la întrebări incomode.Totul e atât de nou,
încât continui curios să cauți experiențe, să cauți momente și ... să te pierzi. Ești mult prea departe ca să te
mai întorci, dar și mult prea obosit pentru a continua. Așa că te oprești și
aștepți. Aștepți ca cineva să te vadă în întunericul care te-a înghițit și să
îți ofere o șansă, iar tu, vei accepta orice în schimbul salvării.
Vei renunța în curând la prinți,
prințese, flori, gesturi,momente! Nimic din toate astea nu va mai conta! Vei
aștepta doar să vină.
Sunt și cei mai norocoși, care
sunt găsiți repede, dar tu? Tu vei dispărea încet și toți vor uita cine ai
fost, pentru că nu ai făcut nimic: te-ai lăsat pierdut.
Te vei schimba într-o dorință
arzătoare: nu vei mai avea nici formă și nici conținut! Vei fi doar fumul de
după focul care a tânjit să ardă. Ai lăsat-o să te distrugă, ai lăsat-o să te
ardă, o lași în continuare să-ți controleze gândurile și puterea de decizie. Acum
ea face tot ce vrea cu tine, iar tu... aștepți. Păcat că tu nu mai ești tu, ca
întotdeauna. Te consolezi spunându-ți că nu contează. Te mulțumești că ești.
Așa că da, de unde știm că iubim, când nu facem altceva decât să ne pierdem?
Citesti mult? Poate ca ar trebui sa scrii mai mult; tot ce vad in acest blog este excelent dar ar trebui sa accezi spre un nivel superior - sa scrii o carte !!!:) Sa nu te sperie varsta pe care o ai - maturitatea in gandire si elocinta ta sunt net devansate; deci scrie o carte...Uite un exemplu care te poate ajuta - poti sa o contactezi - e din Brasov si a publicat ...: http://www.irinab.com/p/eu.html
RăspundețiȘtergereBună ziua/seara! Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
ȘtergereAm avut un început timid, recunosc. Acest blog cum am mai scris, a fost un proiect, a fost o provocare pentru mine, o întrebare pe care mi-am adresat-o acum un an și puțin: Cât timp voi scrie? Am realizat cu stupoare că scriu de mai mult de un an și încă nu m-am oprit (și nici nu plănuiesc să o fac). În puțin timp am renunțat să mai scriu pentru mine, ci pentru cei care mă citesc: la început un grup mic de prieteni apropiați, care ulterior a crescut din ce în ce mai mare, fapt care mă bucură nespus.
Să scrii și să fii citit este o realizare. M-am gândit de multe ori să scriu o carte, dar nu mă voi grăbi. Voi încerca să „adun” cât mai multe trăiri și experiențe despre care să pot povesti și când voi fi pregătită, dacă voi fi vreodată pregătită, nu voi ezita.
Vă mulțumesc încă o dată pentru rândurile scrise, sper să „mă citiți” în continuare!
Da, il voi citi. Succes in continuare!
RăspundețiȘtergere