Chiar
așa, ce face dintr-un an unul bun? Cafeaua pe care o bei în fiecare zi? Hainele
noi pe care le-ai purtat? Mașina pe care o conduci? Numărul de vise bifate?
Cunoștințele dobândite? Munca grea? Sănătatea fizică și psihică? Sau
experiențele trăite?
Putem
defini un an bun în mii de astfel de modalități.
Nu
miroase doar a sărbători, ci și a introspecție. Mă simt claustrofobă iarna, în
centrul orașului. Simt că fiecare minut este parte a unei ore de vârf când e
vorba de cumpărături. Și nu mă dau în vânt nici după frig, nici după mirosul de
cetină, dar iarna, mai mult ca oricând, privesc înainte spre familia și
prietenii mei și înapoi către mine și analizez.
Ce am
învățat? Cu ce am rămas?
Am
învațat că daca ne pozăm de sus in jos suntem mai dramatice și mai „adorabile”,
iar ei că dacă poartă stofă cu teniși Converse sunt mai „cool”.
Am
învățat într-un final ce înseamnă și „blană” sau „să te rupi”. Definițiile
includ termeni precum petrecere și manele, și că între cele două este o relație
de dependență.
Am
învățat și nu pot ignora, că pân` la urmă de ce? Pentru că Paul Walker și
pentru că automobile. Și am învățat să râdem și să ignorăm. Zeci, sute, mii de
vizualizări...
Am
învățat că putem fi cumpărați cu un kil de făină, ulei și o racletă
inscripționată și că am ajuns în tragicul punct în care nu dorim schimbare,
dorim să stagnăm. Ne dorim să ne fie ca acum, nu „mai bine”.
Am
învățat că se poate ieși în stradă, dar că suntem din ce în ce mai puțini
dispuși să facem asta în serile de vineri și e în regulă, pot decide alții
pentru noi. Alții mai ambițioși și mai încăpățânați, alții care nu știu cum mai
merg lucrurile pe aici.
Am învățat că mâncarea noastră tradițională e
ciolanul cu fasole și nu știu din care puțuri ale gândirii, dar unii au și
crezut că așa e. Și că își pot bate joc de noi, în țara noastră, și că nici „A
doua” (sau Prima, nu contează), nu-i mai bună ca Satelitul mă-sii când e vorba
de pamflet. De întâi decembrie mai mult ca-n orice altă zi...
Am
învățat că dacă unul vrea să fie atotputernic și atotconducător în țara lui,
stăm la graniță cu genunchii tremurând și sperăm să nu ne treacă bombe deasupra
capului. Sperăm.
Am
învățat că și cruciulițele frecate de morminte sunt marcă înregistrată, dar nu
am înțeles încă unde se duc banii ăia și în ce catedrale, și în care BMW-uri,
și în orice vile.
Am
învățat că la nevoie, folosim și trafaletul prin biserici, dar că Halloween-ul
e sărbătoare păgână și că e normal să ne tragem de urechi în stațiile de
autobuz și să afirmăm unii despre alții că invocăm pe unii și pe alții și să
facem apel la moralitate când nu e semnal, și nu e nevoie.
Am
învățat că responsabilitatea o aruncă ca pe nisip unii în ochii celorlalți, mai
ales când e vorba de salvat vieți!
Am
învățat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu