Neon

Mă ține în sticluțe mici și mă bea când îi este cel mai sete, și-mi spune că este ca în chimie, că totul stă în concentrație. Și totuși după ce mă bea, o vreme nu-și mai face curaj să mă încerce. O vreme mă privește lung și mă studiază atent, pe vârful limbii rămânându-i impregnată. Nu mă tem că mă va uita, ci că se va obișnui să mă amâne. Mă tem că sticluțele-mi vor rămâne băute în zadar. Și totuși când îi curg pe gât și mi se deschide larg sunt mai fericită ca niciodată, căci mă adoră și mă ține cu grijă. Mă ține în sticluțe mici și mă bea, însă fără a mă seca, căci o vreme… îi voi picura liniștit.