Distanța se
numără în pătrățelele pe care le ocupi degeaba. În pătrățelele neapreciate,
neobservate și neadorate pe care le privești cu un aer atât de comod. Aceleași
pătrățele în fața cărora oftezi meditativ și pe care le transformi în
pseudo-teorii de viață.
Distanța fizică, deși măsurată în
pătrățelele care nu te-au delimitat vreodată, nu a fost inițial apăsătoare,
căci reușeai să cucerești, dacă nu să populezi, pe rând suprafețe întregi,
bucăți de carne și zone profunde ale sale.
Distanța se numără în pătrățelele care te-ntorc din drum, care te plimbă
prin vânt și precipitații, iar apoi te lasă... rece.
Deși utopic ocupai teritorii neexplorate și neșlefuite, te îndepărtai de
casă. Și rădăcinile ce odată te țineau adânc înfiptă, se contorsionează și
trosnesc sub pașii tăi prea grăbiți; întoarce-te!
Comentarii
Trimiteți un comentariu